Azi 21 ianuarie, o zi obisnuita de iarna, as zice!
Dar gandul ma arunca cu 2 ani in urma , cand micuta mea Amma venise pe lume cu o multime de provocari, cu multe necunoscute....era toat aplina de bube. Dupa 3 saptamani de locuit in maternitate, venise acasa curata (primise corticoizi), insa usor , usor s au reinstalat bubele. Dupa 2 incercari ale altor cadre medicale de a le da de cap, am avut control neurologic. Acesta era motivul pentru care Amma a trebuit sa stea internata atata amar de vreme! La spital , inca o surpriza neplacuta, medicii erau ingroziti de felul cum arata pielea ei . Eu nu constientizam riscurile, nu stiam de ce se agita lumea.. Am refuzat internarea, eram satula de stat in spital......
Ii multumesc din tot sufletul de mama doamnei doctor( nu vreau sa dau nume) in fiecare moment cand imi amintesc acele zile cruciale pentru Amma. Copilul meu se apropia de Poarta a doua oara.
Exista medici care iubesc oamenii in mod natural, firesc.
Imi amintesc detaliat insistentele cu care ma ruga s-o internez sau s o duc undeva ca fetita nu e bine! NU ERA BINE, avea stafilococie , analizele de sange indicau valori amenintatoare de viata!
Ii multumesc , pentru ca desi Amma e cu mari provocari date de conditita ei neurologica, ma bucura zilnic cu zambetul ei cu gangurelile ei, cu vointa ei extraordinara.
PS. visez inca la momentul cand Amma va merge si va va multumi ea!
